.
.

Homo Ludditus

Less is more and nothing is good enough

.

Cine ce regretă?


M-am enervat îndeajuns cât să încropesc această postare după ce am citit Pentru cei care regretă dispariția comunismului (inițial intitulat „Pentru cei care regretă comunismul”). Comentariile m-au călcat pe nervi și mai mult.

Da, sunt de acord, nu trebuie regretată dispariția acelor vremuri. Majoritatea celor care au nostalgia „comunismului” au de fapt memoria scurtă, sau mai bine zis nu regretă anii ’80, ci vremurile mai bune — să zicem, perioada de aparentă liberalizare 1967-1971, sau chiar anii care au urmat până în 1980, anul în care a început „alimentația științifică”, urmată de frig, întuneric, lipsuri generalizate.

Postarea citată este însă, ca mai toate cele din ziua de azi, tembelă. Ea citează documentarele debile și superficiale ale postului TV Digi24.

L-am urmărit pe cel „despre distrugerea a 6.000 de sate”. Într-adevăr, la 3 martie 1988, Ceaușescu trasase următoarele indicății prețioase: „Până în 1990, trebuie să reducem drastic numărul satelor de la 13.000 în prezent, până la 5 sau 6.000.” Surprinzător însă, el „a avut timp să distrugă [doar] 9 sate înainte de revoluție”.

Sunt mai multe aspecte de discutat aici. Primul, că un sat nu este același lucru cu o comună. Reducerea numărului de sate nu înseamnă neapărat raderea lor de pe fața pământului, ci poate însemna comasarea lor, înglobarea lor într-o comună mai mare, ș.a.m.d. De altfel, cazurile citate de mutare a țăranilor la bloc nu au dus întotdeauna la declararea comunei respective drept oraș, deci nu știu dacă intră la socoteală în privința „distrugerii satelor românești”.

Deciziile lui Ceașcă au fost cretine și criminale în anii ’80, dar în ciuda afirmațiilor făcute în 1988 de documentarul belgian „Rou­manie, le désastre rouge” (realizat de Josy Dubié și Jean-Jacques Péché, cu participarea și conținând afirmațiile gratuite și bazate pe zvonuri ale unor Mihnea Berindei, Dan Alexe, Doina Cornea, Emil Hurezeanu, Virgil Ierunca, Nicolae Constantin Munteanu), nu s-a pus cu adevărat problema distrugerii a mii de sate sau de comune din România! De altfel, dacă din martie 1988 până în decembrie 1989 au fost afectate doar 9 sate și comune (cele în care au fost mutați țăranii la bloc), cât de retardat mental trebuie să fii ca să crezi că s-ar fi putut vreodată „distruge 6.000 de sate”?! Apropo, când în anii ’80 au migrat zeci și sute de mii de țărani din Moldova în fabricile și uzinele din București și Brașov, cum de n-a mai urlat nimeni că „se distrug satele românești”?

Lăsând la o parte logica elementară, completată de logica faptelor (în cazul de mai sus), au existat proiecte de decrete ale consiliului de stat (care ar fi intrat în vigoare prin semnarea directă de către N. Ceaușescu) care au fost retrase, sau chiar decrete care au fost anulate la săptămâni de zile de la emiterea lor. Nimeni nu încearcă în ziua de astăzi să facă o documentare corectă. În nici o privință.

Nu mai comentez textele unor puțoi care comentează la articolul de la care am plecat. Cum ar fi cel care afirmă, printre alte tâmpenii reducționiste: „Au construit o televiziune mare cu clădiri și studiouri imense. Dar programul TV avea doar 2 ore/zi cu programele pe care ni le amintim.” Respectivul este prea tânăr ca să-și amintească de anii în care TVR1 și TVR2 emiteau cca. 18 ore pe zi, cu programe variate, din care unele chiar foarte reușite. Celelalte afirmații sunt la fel de „pertinente”, căci ignoră realități istorice: de pildă, înainte de a nu se mai găsi benzină, s-a găsit din belșug vreme de zeci de ani de „socealizm”. Problema a fost că neamul ăsta laș și servil și-a slugărit dictatorul cu un zel cu atât mai mare cu cât deciziile acestuia erau mai aberante!

Nimeni nu a cercetat, după decembrie 1989, cine au fost acei politruci, la diverse niveluri, care hotărâseră să se oprească, ore întregi, curentul electric pentru utilizatorii casnici, în condițiile în care consumul casnic reprezenta doar 8%, restul fiind consum industrial, deci economiile au fost probabil de cca. 2%. Geniul Carpaților ceruse doar să se facă economie, nu ceruse să se taie curentul în Dămăroaia în timpul serialului Dallas, în Militari în timpul serialului „Lumini și umbre”, iar în Balta Albă în timpul emisiunii „Epoca de Aur, ani de împliniri mărețe”.

Nimeni nu a cercetat, după decembrie 1989, cine a hotărât să se raporteze fictiv producții de 5-10 de ori mai mari, știind că planul la export trebuia oricum respectat, astfel încât după onorarea obligațiilor de export, nu ar mai fi rămas destule alimente pentru populație. Acești activiști ar fi trebuit căutați înainte de orice, înainte de căcatul de isterie națională privitoare la informatorii Securității!

Nimeni nu a cercetat, după decembrie 1989, cine a hotărât înlocuirea ambulanțelor serviciului Salvării, ambulanțe care până la un moment dat includeau un număr substanțial de „TV”-uri, cu Daciile „dric” (break), care nu ofereau nici cele mai elementare condiții pentru stabilizarea și asistența medicală în timpul transportului pacienților.

Răspunderea pentru implementarea majorității deciziilor lui Ceaușescu aparține unor pături de activiști de la diverse niveluri, zeci de mii de activiști care au dat dovadă de exces de zel, de neglijență criminală, poate chiar de „genocid din culpă”, dacă vrem s-o luăm așa. Este o dovadă de retard mental să pui totul în cârca celor doi Ceaușești și a aparatului Securității! Arivismul celor care voiau cu orice preț să avanseze în ierarhia de partid nu este din vina Securității sau a lui Ceașcă, ci este o tară genetică a neamului ăstuia!

După cum la judecarea nazismului, inițial doar Hitler și acoliții lui au fost considerați responsabili, iar acum sunt acuzați în mod aberant chiar și bucătarii din lagăre, dar nimeni nu vrea să analizeze realitățile epocii, anume antisemitismul puternic existent în întreaga societate germană și în multe alte țări europene în anii ’30, tot așa și în privința „comunismului și ceaușismului” se evită căutarea adevăraților responsabili — miile și miile de activiști de partid care au propus „organelor superioare de partid și de stat” soluții criminale, au luat decizii criminale, au implementat decizii criminale. Nu toți membrii de partid. Nu toți cei cu funcții în Partid. Nu condamnări în masă, ci căutarea jegurilor umane care l-au făcut pe Ceașcă cel ce a fost, cei care l-au lingușit, l-au lins în cur, au propus implementări aberante ale ideilor acestuia, au raportat cele mai fabuloase producții, ș.a.m.d.

De 24 de ani, oligofrenii patriei caută dosare de Securitate, dosare de informator, pentru că intelectualii fini și cu cur sensibil (precum Liiceanu) se simt „violați” pentru că au fost turnați. Atâta ne duce capul.

Ce regret eu nu este dispariția regimului ăluia. Îi înțeleg într-o anumită măsură pe cei care au nostalgia anumitor aspecte ale vieții din anumiți ani — mulți dintre ei n-ar fi făcut nici o școală în anii ’50-’60 dacă n-ar fi venit comuniștii la putere, comuniști care în schimb au împiedicat alte categorii de români să-și continue studiile sau să intre la facultate –, cu condiția ca aceștia să nu-l regrete pe Ceaușescu. Oricum, acești români nostalgici vor dispărea fizic în scurtă vreme, căci nu sunt tineri. Dacă sunt și oameni sub 40 de ani care-l regretă pe Ceaușescu, atunci aceștia sunt imbecili despre care nici nu merită discutat.

Ce regret eu este calea pe care a luat-o România de la căderea regimului comunist. Am distrus totul și nu am pus nimic în loc*. Neamul ăsta știe doar să fure, să distrugă, să vândă orice pe oricât de puțin — un neam de patrioți lipsiți cu totul de simț civic. România nu a avut nevoie, ca Iugoslavia, de un război civil pentru a-și distruge economia. Poporul român, având o bogată experiență în pârjolirea holdelor și otrăvirea fântânilor, s-a sabotat singur, în deplină libertate. Un popor care s-a trădat pe degeaba.

Corupția generalizată de acum este mai mică decât cea din 1989? Mi-e greu să apreciez, căci acum nu mai vorbim de carnea și brânza puse deoparte de gestionarul de la Alimentara, nici de aprobările pentru butelii, autoturisme, televizoare color. Dar Justiția este o glumă foarte, foarte, foarte proastă, iar lipsurile din spitale — mutatis mutandis, căci acum există aparatură modernă — sunt adesea la același nivel cu cele „de dinainte”, doar șpăgile au crescut. Învățământul superior ar trebui desființat cu totul, el este doar o fabrică de diplome și de doctorate fără nici o valoare academică.

Regret că am apucat să trăiesc vremurile astea, vremuri ale ruinării oricăror vise și iluzii pe care le-am avut nu doar eu, ci milioane de români.

Regret că am apucat să trăiesc vremurile care mi-au dovedit că neamul ăsta n-are nevoie de dușmani, căci se sabotează singur.

Regret că am apucat să trăiesc vremurile care mi-au arătat că poporul ăsta este lipsit de orice simț civic, de orice coeziune, de orice urmă de moralitate.

Regret că am apucat să trăiesc vremurile în care românii rămași în țară își dau seama că primul lucru care ar fi trebuit făcut după desființarea Republicii Socialiste România era să plece din țară și să nu se uite înapoi, căci țara asta este lipsită de orice speranță de normalitate, de civilizație, de progres.

20131222_190835_HDR

*Oficial, treburile merg bine, PIB-ul României este mai mare decât cel din 1989, iar economia duduie. Puțin importă că România are cel mai mic salariu minim calculat ca putere de cumpărare din toată Uniunea Europeană (nici cu salariul mediu nu cred că ne situăm mai bine). Puțin contează că 2 milioane de români sunt plecați la muncă prin Europa, 1 milion au emigrat definitiv, și mulți alții s-au pensionat anticipat: câte milioane de șomeri am fi avut în absența acestor fenomene? Pe cine încălzește PIB-ul, dacă el nu crește și veniturile? PIB-ul și exporturile cu care ne mândrim includ și producția de la Dacia, dar profiturile sunt repatriate de Renault. PIB-ul include și factura GDF-Suez pe care o plătesc eu, dar profiturile sunt iarăși repatriate de francezi. Nu zic nu, investițiile străine sunt altceva decât SOVROM-urile, dar totuși…

Oricum, este și greu să pleci din țara asta altfel decât cu avionul: autostrăzile sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire (deși au înghițit purcoaie de bani), iar trenurile circulă mai încet decât în 1989. Da, a meritat să mori în decembrie 1989.

P.S.: Ah, uitasem. Acești 24 de ani mi-au arătat că există proști mai mari decât cei puși de Partid în diverse funcții până în 1989. Există probleme mai mari decât faptul că tot felul de foști activiști sunt acum mari capitaliști, iar fiii lor sunt politicieni. La toate nivelurile, de la diverse departamente ale primăriilor și până la Guvern, este plin de Dorei și Gigei care fac de rușine specia Homo sapiens sapiens. Da, deci se poate și mai rău decât sub comuniști. Ce-am făcut cu libertatea câștigată? Aud?




7 thoughts on “Cine ce regretă?

  1. Victor

    Polemizăm?… Sau conştientizăm?… Am foşti colegi de master cu cel puţin 10 ani mai tineri ca mine care se bat între ei cu headset-urile pt PC (vă rog să luaţi afirmaţia de mai înainte ca o glumă de inginer!) pentru idei noi ce pot fi adăugate în lucrările lor de doctoranzi… Şi lucrează pentru bani destul de puţini pentru o super corporaţie internaţională foarte cunoscută!

    Reply
  2. totedati

    ar mai fi o explicație vizavi de lipsurile din anii 85-89, pe care înainte de ’89 și imediat după nici nu mi-a trecut prin minte, dar pe care am prins-o din zbor de pe net și pare, judecînd după perfomanțele postrevoluționare ale activiștilor capitaliști, tot mai credibilă … cum dai jos un dictator de care ți-e frică și care știi că la primul indiciu suspect te rade? îl sabotezi pe la spate! mînă în mînă cu dușmanii capitaliști în loc de făcut economie la curent oprind vre-un combinat energofag, decizie pe care după aia trebuie să o justifici, pur și simplu tai curentul la populație iar de raportat mai sus transmiți doar simplu că s-a făcut economia! la fel la alimente, intenționat raportezi producții fanteziste nu de frica dictatorului ci pentru al sabota pentru că tu, ca activist din eșalonul 2, știi că în fața unor astfel de producții record dictatorul se va grăbi să ceară creșterea cotei la export! o decizie 100% rațională în condițile în care se dorea plata cît mai rapidă a datoriilor externe!

    practic o formă discretă de sabotaj! nu a unui singur om sau a unei mici cabale secrete ci a unei mase uriașe de activiști de partid toți strîns uniți în jurul unui singur ideal, de a scăpa de nebunul care le stătea la toți în gît și nu îi lăsa să se îmbogățească!

    și asta s-a văzut în ’89, cînd în cîteva ore ceașcă a rămas complet singur, și mai ales după!

    cît despre sistematizarea satelor dacă nu s-a făcut atunci s-a făcut după ’89! în ritm accelerat! nu neapărat în stil comunist, toți mutați la bloc și comunele transformate în mod forțat în orașe, dar tot au dispărut destule sate! s-a făcut vre-o statistică cîte sate au rămas complet pustii după revoluție?

    iar comunele care sînt cît de cît prospere, cu primari harnici și ceva economie locală încep să se transforme în mici orășele, exact ce vroia sistematizarea! cu canalizare, cu rețea de gaz, case cu turnulețe și 2-3 etaje șamd …

    eu nu regret că am prins aceste vremuri! realitățile de azi sunt bune pentru că ne ajută să ne despărțim fără regrete de iluziile de ieri! pe lîngă comunism s-a mai făcut de cacao și capitalismul! motiv solid pentru a căuta soluții imuni la propaganda ambelor tabere la fel de depășite de istorie!

    cît despre justiție cum naiba să pretinzi că se poate reforma din interior atît timp cît e intependentă de restul societății? e ca la fotbal, cum să ai pretenția ca arbitrii să fie corecți în condițiile în care nu primesc nici un fel de sancțiuni cînd greșesc!?

    soluții sunt dar doar dacă se depășesc tabu-urile epocilor anterioare, una din ele fiind pretinsa separație a puterilor în stat! păi dacă sunt separate înseamnă că nu se pot controla unele pe altele! și așa ajungem la mitul democrației …

    « Ce-am făcut cu libertatea câștigată? Aud? »
    unii, aici te includ și pe tine din păcate, n-au făcut nimic altceva decît să se vaite ca niște babe care își așteaptă moartea: vaiii maică da’ ce greu e! alții, ceilalți, a făcut fiecare ce a putut … că, spre deosebire de trecut, n-a mai putut nimeni să pretindă că nu poate face nimic din cauza PCR-ului și geniului din carpați! de această boală închipuită, chiar și pe vremea aia, sper că am scăpat toți!

    (sper că se obervă ironia, din moment ce blogul în sine reprezintă ceva făcut chiar și de tine doar că nu îți valorizezi destul propria contribuție la acest « făcut ceva » … vaietele de bătrînel morocănos care nu mai are chef de nimic nu te-ajută cu nimic)

    dar mă opresc aici că se lungește povestea …

    Reply
  3. totedati

    chiar și după ce am constatat cu toții de ce sunt în stare tovarășii din eșaloanele 2 și 3 în cei 20 de ani de postcomunism? ia imaginează-ți un scenariu de genul:
    clona cia al lui reagăn:
    gigele, ai înțeles ce trebuie să faci? în loc de 2 tone porumb la hectar raportezi 4! clar? uite 4k verzișori pentru asta, stai măi, nu în mînă, ești nebun? te prind și ai belit cariciul! la rudele tale de la noi, aici, iar după ce se prăbușește sistemul ai capital de pornire în capitalism!

    mai ții minte poveștile lui becali cum făcea el dolari în comunism? sau amintirile lui băsescu cu ciorapii de damă? pe lîngă ele mai pui un pic de implicare cia în toată povestea cu ceva mai mulți dolari, pentru a ajuta la moral, că e greu să fii curajos cînd singurul cîștig tangibil e « averea din cer » și gata, ai explicația a multe fenomene ciudate de dinainte si după ’89

    ca în irak … saddam umfla mușchiul că se bate pînă la ultimul metru de nisip cînd să înceapă adevărata bătălie, că pînă să ajungă aliații la bagdad a fost mai mult un fel de road runner prin deșert, i-a dispărut armata cu generali cu tot! totul s-a rezolvat cu mulți verzișori! foarte eficient!

    imediat după ’89 eram un adevărat bou, recunosc asta! eram naiv și credeam sincer că tot mergea prost din cauza geniului din carpați și tovarășei codoi și deaia eram cu iliescu și FSN-ul în ideea că acum tovarășii se pot desfășura la adevărata valoare profesională … nu dădeam prea mult credit lui rațiu & comp care cu papionul lui era cel mult ridicol și cam paralel cu realitatea iar cînd au venit minerii în ’90 eram cam dezamăgit că nu păreau destul de eficienți, aș fi vrut să îi văd la treabă măcar cum ne-au arătat acum, recent, egiptenii că se rezolvă problemele de acest gen

    asta în ideea că tovarășii trebuie lăsați să lucreze! după ce au rezolvat aproximativ problema, chiar au lucrat, extrem de eficient … toți știm cum și buzunarele lui le-au umplut dar asta e deja altă poveste …

    și așa am mai scăpat de o iluzie! ceea ce e de bine, zic eu!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>