.
.

Homo Ludditus

Less is more and nothing is good enough

.

În ce hal s-a prostit Tom Gallagher


Am dat întâmplător peste postarea lui George Damian „Tom Gallagher, un rasist nesimţit. Românii şi ţiganii – popoare inferioare”. Articolul criticat a apărut pe Contributors.ro (bilingv) și în revista 22 (română).

Micii englezi contra românilor globali, cică. Ce să înțeleg din următoarea porcărie?

…sosirea în Marea Britanie a circa 200.000 de romi din Estul Europei, în ultimul d­e­ce­niu.

Poate că cei mai mulţi vin din România, unde ma­jo­ritatea cetăţenilor vor să se diferenţieze de acest grup etnic aflat mereu în atenţia publică şi care reprezintă, pentru societăţile Europei Occidentale, o provocare mult mai mare faţă de ceea ce se întâmplă în România. În mod sur­prinzător, cred că una dintre cele mai mari provocări este aceea că romilor le lip­seşte o identitate de grup puternică, lega­tă de etnie sau naţionalitate. Dacă ar fi avut o cauză comună, indiferent cât de in­comodă ar fi fost aceasta pentru cei cu ca­re împart acelaşi teritoriu, probabil că ne­gocierea cu ei ar fi fost mult mai la în­de­mână. Ar fi avut lideri, aspiraţii şi o agen­dă politică imediată. Dar, luaţi laolaltă, nu par să aibă nicio perspectivă pe termen lung. Fără îndoială, există romi care do­resc să avanseze pe scara socială şi să nu reprezinte o problemă în comunităţile din care fac parte. Însă este tragic că, în rân­dul propriei etnii, nu există modele de urmat, demne de admiraţie.

Oricât de greu mi-ar fi să o spun, mă tem că, astăzi, societatea românească în an­samblu seamănă tot mai mult cu cea a ro­milor, împărtăşindu-i orizontul extrem de limitat. Educaţia este tot mai puţin apre­ciată, după cum se vede şi din nu­meroasele cazuri de înşelăciune. Cetăţenii sunt tot mai puţin interesaţi de politică şi la fel de uşor de manipulat de către „bu­libaşi“ precum Victor Ponta sau Dan Voi­culescu, precum majoritatea romilor de către propriii şefi de trib.

Mai presus de orice, reacţia multor tineri români faţă de România este similară cu cea a majorităţii cetăţenilor de etnie ro­mă. Nu este o ţară care să îi inspire, care să îi determine să coopereze cu ceilalţi sau să facă sacrificii. Este doar un teritoriu în care locuiesc din întâmplare şi, pentru mulţi dintre ei, a pleca fără a se mai în­toarce vreodată nu implică niciun sen­ti­ment al dezrădăcinării. Mai mult, pentru românii de peste hotare care îşi aban­donează, cât ai clipi, valorile culturale re­nunţând la orice legătură cu ţara de ori­gine pare a fi chiar o uşurare.

În anii ’90, până şi dezagreabilii politicieni neocomunişti, cu agendă populistă, pe care i-am întâlnit îşi negau naţionalismul. Spre deosebire de aceştia, în Ungaria, Po­lo­nia, Croaţia şi Serbia, exponenţi mult mai vocali ai naţionalismului de tip radical („blood and soil“) erau uşor de găsit. As­tăzi, nu e de mirare că în topurile na­ţio­nalismului european, România se află, cel mai adesea, în a doua jumătate a clasa­men­­tului.

Acest limbaj, inacceptabil pentru un intelectual britanic, pare scris în 1930. Mai departe, Tom Gallagher este de partea naționalismului britanic (care „nu a fost niciodată discreditat”) și împotriva „experimentului irațional al globalizării”. Am o veste proastă pentru domnia-sa: globalizarea nu este un experiment, ci o stare de fapt.

Nu cred că Tom își poate salva fața doar pentru că a comis și un paragraf strălucit:

Mulţi britanici văd în sosirea unor stomatologi, instalatori sau alţi est-europeni ta­len­taţi o adevărată bine­cu­vân­tare. Ei provin de pe băncile unor şcoli profesionale sau vocaţionale, din noile state membre UE. Aceste şcoli au fost închise în Marea Britanie înainte ca Tony Blair să insiste asupra strategiei nebuneşti, potrivit căreia cel puţin 50% dintre tineri trebuie să aibă studii su­perioare. Mulţi s-au conformat şi, după ce au obţinut diplome în sociologie, studii europene, mass-media, s-au trezit că nu există joburi pentru ei.

Pensionează-te definitiv, Tom.




4 thoughts on “În ce hal s-a prostit Tom Gallagher

  1. fish

    n-am treaba cu TG – dar sincer eu m-am regasit in paragrafele citate (mai ales in bold). i’m not a spring chicken so don’t put it as “youth, what do they know?” realitatea e urita unoori si cuvintele chiar mai “alese” nu pot sa o infrumuseteze.

    Reply
  2. fish

    mi se pare deplasata interpretarea. in extremis da, se poate spune si asa. ne-avind acele “nationalistice” locale poti fi asimila unei populatii nomade – in limbajul discutiei “tiganilor”.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>