În mai puţin de 24 de ore mă voi sui într-un avion care mă va duce într-un final acasă. Din păcate, dacă mă uit de peste ocean la viaţa politică şi la climatul general de acasă, îmi vine deja să caut o frânghie şi-o bucată de săpun. În ce ţară de căcat şi în ce mizerie morală trăim…
Ca să mă mai cheer up (oare?), am selectat două reacţii care m-au răcorit puţin. Prima, un comentariu de acum câteva zile, iaca ăsta, care se termină aşa:
Însă vorba ta, sictirul îl merităm cu toţii, fiindcă în loc să iasă minimum 500.000 de oameni în stradă zilnic, să ia cu asalt toate cocinile, ăă instituţiile publice şi să-i spânzure pe porci, ăă politicieni, noi stăm şi nici nu mai ştiu ce facem. Ne facem că trăim şi ei se fac că ne conduc. Porcii dracu’.
Asta a fost pe un blog “liberal”. Acum, de pe un site de (foarte) stânga, vă recomand postarea Vreau!, care începe aşa:
Locuiesc într-o pauză publicitară. Nimic din ceea ce sunt nu mai există în afara reclamei. Sunt pe rând Jacobs, Dorna, Nokia, Tnuva, Colgate şi asa mai departe. Sunt tot ce mi-am dorit să am. Am un job ok, vorbesc engleza, ţin legatura cu centrul de suport şi îmi petrec cel puţin 12 ore pe internet. Sunt exact unde mi-aş fi dorit să fiu şi exact cu un pas în spate de unde voi ajunge.
Sunt visul din spatele clipului publicitar.