Ţăranii lor şi ţăranii noştri
Ţăranii noştri nu mai există. Ai lor încearcă să lămurească opinia publică: nu poate exista o ţară fără ţărani, iar marile reţele de distribuţie (la noi, cel mai méchant este Carrefour) nu numai că pur şi simplu îi îngroapă pe agricultori, dar o face în timp ce afişează profituri nesimţite.
Căci tocmai ce peizanii francezi demonstrară în diverse regiuni ale Franţei, cu o mobilizare chiar mai mare decât se aştepta iniţial, acuzând hypermarketurile de furt şi şantaj monopolist.
În prima coloană de cifre aveţi preţul plătit producătorului la achiziţia de către marile reţele. A doua coloană cuprinde preţul cu amănuntul plătit de cumpărător. Ultima coloană reprezintă costurile prelucrării produsului: diferenţa între preţul final şi cele două costuri (preţul plătit producătorului şi cheltuielile de procesare) este chiar profitul brut al marilor reţele de magazine! Vă mai miraţi că a fi producător agricol este sinucidere pură chiar şi în ţările măreţei (m)U(i)E?
La noi, ţăranii nu mai au nici o şansă. La ei… cine ştie? Eu sper că da.
Sunt orăşean dintotdeauna şi am fost “blocatar” vreo 34 de ani, dar m-am săturat să mănânc căcat cu plastic şi apă din supermarket.
Jun 12, 2009 at 17:50
Blast the big distribution, and also blast the stupid people that believe that giving up the natural food is a solution. You may want to look at the US, obese and alergic people producing “mutant” kids. Why do you think this happened? This is called cheap quantity without quality. God only knows what they take as milk and meat.
In Romania, we used to eat better in the past. (Not too much in Ceausescu’s time, but the little I had was not at all fake.)
Let tomatoes smell and taste like tomatoes!
Jun 12, 2009 at 18:53
Extrem de interesantă atenţionare. Păcat că nu există comentarii…
Jun 18, 2009 at 23:06
Iată o găselniţă mai bună:
http://constantingheorghe.blogspot.com/2009/06/de-pe-pajiste-in-farfurie.html
Jul 8, 2009 at 12:59
Statul birocratic a luat, şi în România, o serie de măsuri pentru a împiedica ţăranii să vîndă direct marfa către consumator. De pildă ambalarea şi etichetarea obligatorie: http://mariusmioc.wordpress.com/2009/01/19/ambalarea-si-etichetarea-obligatorie-metoda-prin-care-statul-maximal-elimina-de-pe-piata-micii-producatori/
Sînt multe asemenea măsuri care aduc micii producători la cheremul marilor trusturi. Nu sînt birocraţii români atît de inventivi, dar îşi iau inspiraţia de la Uniunea Europeană.