Ipocrizie, da. Doar capitalistă, nu.
Din postarea Marea ipocrizie capitalistă aflu că pe primele şase luni din 2009, profitul brut al ING Bank a crescut cu 101%!
Dragă liberalule de stânga, asta nu este doar o mare ipocrizie capitalistă, nici măcar doar o mare ipocrizie financiară. Este o scurtăciune de vedere (ceea ce eu îndeobşte numesc prostie, dar nu vreau să ofensez miliarde şi miliarde de oameni) a celor care cred cu sinceritate căcapitalismul este cea mai bună din organizările sociale posibile!
Ca o paranteză, uite de-aia nu am eu nici un credit, la nici o bancă. Eu nu cumpăr decât cu banii jos. Ce nu-mi permit, nu cumpăr. Las’că se găsesc destui proşti care să îngraşe sistemul bancar. Că de-aia s-a ajuns şi la criza asta, că prea s-au repezit cu toţii să ia credite pentru case care se vindeau la preţuri de câteva ori mai mari decât merită. După mine, singura situaţie în care creditul este necesar este pentru cazul în care ai un plan de afaceri. Eu sunt un simplu salariat, n-am nici un business, consum numai ceea ce câştig, şi nu consum nimic din ceea ce n-am câştigat deja! (Cum CAR-urile comuniste nu mai există… m-am hotărît să nu-i îngraş pe porci în nişte vremuri în care nimic nu este stabil, afară de prostia celor care se îndatorează peste măsură în iluzia că astfel ar duce o viaţă mai bună.)
Dar să revin: unde este ipocrizia combinată cu scurtăciunea de minte? Păi, miliardele de indivizi care cred simultan în Dumnezeul creştin şi în capitalismul bazat pe profit nu-şi dau seama că aşa-zisul mântuitor a fost mai comunist decât Marx! Dovezi sunt cu nemiluita, dar mă voi mulţumi să citez numai una:
Mai lesne e să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu. (Matei, 19:24)
Aşa că prefer să fac parte din cei care nu cred în Isus, simultan cu a nu crede în capital. Singurul păcat este că asta mă face să mă cred mai deştept decât alţii — dar poate că şi sunt, doar că nu-mi serveşte la nimic, pentru că sunt leneş, iar profitul nu mă motivează.
Aug 16, 2009 at 18:26
Draga Monsieur Beranger,
M-a uns pe inima aceasta postare. Pe blogul meu poti citi la data de 12 decembrie 2008 un articol intitulat "Crestinism si politica" care prezinta o carte a unui crestin credincios de stanga (nu e contradictie in termeni!). Iar tot acolo, la data de 29 oct. 2008 - un articol ("Marx despre Marx") despre cartea episcopului catolic de München, pe care il cheama Marx, despre Capitalul lui Karl Marx.
Dar m-ar interesa opinia d-tale despre problema reformarii internetului, care e un subiect important al campaniei electorale actuale in Germania, si care a fost abordata la noi si de Ad. Nastase pe blogul lui.
Aug 16, 2009 at 19:02
Da, ştiu că în principiu nu există o contradicţie între credinţă religioasă şi stânga (asta e concluzia la care a ajuns şi Fidel Castro), numai că eu am interpretat materialismul dialectic şi istoric ad literam: orice construct de d-zeu este inconsistent din punctul de vedere al logicii matematice, astfel că nu pot crede în baliverne care pretind că explică ceva atunci când de fapt aruncă mai mult mister şi fum decât lipsa lor.
Bookmarks către postările indicate:
http://nraducanu.wordpress.com/2008/12/12/crestinism-si-politica/
http://nraducanu.wordpress.com/2008/10/29/marx-despre-marx/
Aş adăuga:
http://www.monde-diplomatique.fr/2009/04/UMBRECHT/17030
Oricum, nu-i înţeleg defel pe cei care se declară creştini, dar sunt de o rapacitate şi de lipsă de sensibilitate… tipic capitaliste.
Cât despre reglementarea internetului, aspectele indicate de Dvs. si de A. Năstase mi se par, să fiu iertat, marginale. Internetul este scăpat aproape total de sub control, astfel că nu văd cum l-am mai putea reglementa de o manieră convenabilă. Americanii poartă discuţii sterile pe marginea ideii de «Net neutrality», guverne ale unor ţări democratice (UK, Suedia, Canada) încearcă să-şi aroge prin lege dreptul de a supraveghea traficul într-un mod securistic dar ineficient şi tembel, China îl cenzurează, iar de-acum orice PC nou vândut în China trebuie să aibă preinstalat un program de monitorizare numit Green Dam Youth Escort (oficial, pentru protecţia copiilor şi tinerilor de pornografie şi alte influenţe nesănătoase), Australia are şi ea cenzura ei (există situri total inaccesibile pentru ei), ş.a.m.d.
Problema Internetului nu constă doar în conţinutul său (pornografie, pedofilie, piraterie software, conţinut neconvenabil pentru unele guverne, plus calomnie greu de controlat), ci este mult mai mare.
Din păcate, neavând nici o speranţă de reglementare raţională şi pluri-criterială (ah, ce limbaj de fibră de sticlă) în viitorul previzibil, deocamdată prefer să contemplu problema cu detaşare şi să ţâţâi dezaprobator ca o babă care repetă «pe vremea mea…» şi «v-am spus eu…»