Despre român şi firea sa
Primo:
La toate necazurile, românul se adaptează. Nu se resemnează complet fiindcă, de obicei, încearcă să obţie o ameliorare a situaţiei pe cale individuală, căutând, pe cât se poate, un aranjament prin stăruinţă ori favoruri care trebuiesc să facă din el o excepţie, un privilegiat. Şi odată acest ţel atins, situaţia generală nu-l mai interesează.
— Mihai Ralea, Fenomenul românesc, citat de acad. Florin Constantiniu în HISTORIA nr. 92, august 2009, pag. 5, în Absenţa spiritului civic
Secundo:
Faptul că acest popor şi această ţară ar aparţine orbitei culturale latine este pură fantasmagorie. Singură, limba romanică nu poate face acest lucru. Spiritul este cel important, şi el nu este în nici o privinţă latin. Printre oamenii cultivaţi, el este greco-bizantin: nici o minune, căci aristocraţia ce a dominat pînă de curând era mai toată de origine pur grecească. Faptul că românii, astăzi, dintre toţi cei ce nu sunt francezi, au cel mai adesea «l’esprit» în sens francez provine din aceea că, înainte de Paris, «l’esprit» se găsea nu la Roma, ci la Atena, şi apoi la Constantinopol.
— Hermann Keyserling, Analiza spectrală a Europei (Das Spektrum Europas, Heidelberg, 1929), trad. Victor Durnea, pp. 277-278, Institutul European, Iaşi, 1993, citat de acad. Florin Constantiniu în HISTORIA nr. 92, august 2009, pag. 4, în Despre firea românilor
Aug 29, 2009 at 20:20
Pentru a intelege firea romanilor, nu trebuie sa il citesc pa Keyserling, un neamt infumurat ce a poposit pe aici ca si cum s-ar fi ratacit prin Africa. Mai curand e utila cartea lui Klaus Heitmann "Imaginea romanilor in spatiul lingvistic german 1775-1918" (Ed. Univers- 1995 - 370 pag.). Dar fara indoiala cel mai important este studiul lui Mihail Ralea "Fenomenul romanesc", publicat in volumul "Intre doua lumi" (ed. Cartea romaneasca -1943-300 pag.) si din care extrag un pasaj semnificativ:
"Care e sufletul nostru si cum oglindeste el lumea? Cum ne entuziasmam si cum ne intristam? Cum se reflecteaza universul in noi si ce sens atribuim acestei oglindiri? care sunt credintele, iluziile, sperantele si miturile noastre? Intrebari urgente, care raman fara raspuns ori cu sporadice si superficiale raspunsuri iesite din bunul simt empiric ori din fugitiva observatie a vietii de toate zilele.(…) A gasi ce e original, ce e particular la un popor de cultura inaintatasi de compozitie etnica consolidata nu e usor. dar a infatisa, in caracterele sale ireductibile, structura psihica a unui popor ca al nostru e inca si mai greu.(…)
Un caracter esential nu se afirma si nu se impune decat dupa secoli de libertate care urmeaza consolidarii definitive ca stat. Psihologia noastra nu e complet intocmita, e in devenire, nu e prevazuta, ci in curs de precizare. Abia avem indicatii asupra directiei catre care mergem, veleitati, simptome vagi de ce va fi maine.(…) Echilibrul nostru sufletesc se cheama adaptabilitate. Prin el ne deosebim de toata lumea Orientului, dar si de cea a Apusului. Exista in caracterul nostru accese de lene, de plictiseala, de rabdare excesiva, care ne impiedica de a fi occidentali. Pe de alta parte gasim in noi initiative, o anumita pricepere ce e bun in alta parte si a ni-l apropia, o vioiciune in a pricepe imediat mecanismul unei noutati, o agerime in a nu fi desorientati si nici intimidati in fata neprevazutului, care ne indeparteaza de apatia indolenta a Orientului. N-am avut timp sa construim noutati, dar am avut meritul de a pricepe si asimila imediat ce au facut bun altii. Aceasta adaptabilitate am perfectionat-o, facand din ea arma noastra de lupta."
Etc. etc.
As adaoga, dupa aceste intelepte cuvinte : in aceste timpuri de confuzie a valorilor, sa nu cadem prada ideilor panicarde si tendintelor superficiale in gandire, care arunca toate greselile si neimplinirile asupra esentei genetice a poporului, aplicandu-i tot soiul de etichete injositoare.