There Are More Slaves Today Than at Any Time in Human History:

One hundred forty-three years after passage of the 13th Amendment to the U.S. Constitution and 60 years after Article 4 of the U.N.’s Universal Declaration of Human Rights banned slavery and the slave trade worldwide, there are more slaves than at any time in human history — 27 million.

Today’s slavery focuses on big profits and cheap lives. It is not about owning people like before, but about using them as completely disposable tools for making money.

During the four years that Benjamin Skinner researched modern-day slavery, he posed as a buyer at illegal brothels on several continents, interviewed convicted human traffickers in a Romanian prison and endured giardia, malaria, dengue and a bad motorcycle accident.

But Skinner is most haunted by his experience in a brothel in Bucharest, Romania, where he was offered a young woman with Down syndrome in exchange for a used car.

Benjamin Skinner’s book, A Crime So Monstrous: Face-to-Face with Modern-Day Slavery, can be read online (embedded in Flash) on Scribd.com.

Am zărit din întâmplare într-o vitrină o carte-joc pentru copii cu un titlu care m-a crăcănat: Văcuţa Muu are tractor. Tractor? Cărui copil îi pasă de un tractor?!

Am o idee mai modernă, nu găsiţi că s-ar vinde mai bine?

Pen’că Polirom are în pregătire cartea lui Orwell din 1936 tradusă drept «Trăi-v-ar aspidistra!», m-am gândit să pun un link către textul integral al versiunii originale: Keep the Aspidistra Flying.

No, cică l-am pus. Dacă cineva preferă un PDF…

Din excelenta recenzie făcută de Cristina Chevereşan în Noua Literatură nr. 26, iulie 2009, la cartea Indignare, de Philip Roth:

America anilor ‘50 îi apare ca un amestec bulversant de îndoctrinare, de discursuri moralizatoare şi de realităţi opuse teoriei. Lumea micilor universităţi este scindată între conservatorismul declarat şi emanciparea practicată, surse de confuzie şi stres pentru tînărul educat să se poarte întotdeauna aşa cum trebuie. [...]

Speriat de concurenţa unui monstru postbelic, supermarketul, şi de ecourile terifiante ale războiului din Coreea, tatăl îşi pierde căldura, înţelegerea, umanitatea, convins că orice greşeală poate produce catastrofe. [...]

Ce află Markus? Că a respecta şi a nu deranja nu înseamnă că vei fi, la rîndul tău, respectat şi lăsat în pace. Că a gîndi pe cont propriu şi a avea opţiuni personale nu sînt lucruri pe care societatea instituţionalizată, încremenită în aşteptări rigide, le va aprecia. Că a prefera să-ţi vezi de treabă, fără ostentaţie, nu face decît să te transforme într-o curiozitate, într-un individ bizar, neadaptat, demn de dispreţ sau de milă — în funcţie de toanele comunităţii ce detestă rezistenţa. [...] [N]ormalitatea lui nu are nici o şansă de a se încadra în normele general acceptate.

Aflu din Banca de rezerve a lui Rui Zink că în Portugalia ar exista un banc cu Isus care, după ce ajută un orb şi un paralitic, dă peste un om care plânge şi-l întreabă de ce plânge. Omul spune că plânge fiindcă e portughez, iar Isus se aşează lângă el şi începe şi el să plângă.

Dacă cetăţeanul Isus din Nazaret ar fi ajuns prin România, cred că ar fi plâns de-ar fi scufundat-o cu totul în marea de lacrămi divine.

Nu ştiu de ce unele recenzii americane consideră “And the Hippos Were Boiled in Their Tanks” o carte plicticoasă, chiar dacă unul din autori a considerat el însuşi că manuscrisul nu merită publicat.

Sigur, nu este o operă crucială, iar Burroughs nu prea se “vede” încă. Romănelul este cuminte — dar după standardele de astăzi, beatnicii zău că par prea cuminţi! —, fără a fi defel nereuşit. Eu unul l-am găsit fluid, bine scris — şi bine tradus de Ciprian Şiulea! —, o lectură plăcută pentru o minte obosită. (Bine, recunosc, îmi place literatura americană a anilor ‘30 … ‘50, fie ea oricât de conservatoare şi păşunistă. Căci acest volum nu dă peste bord de îndrăzneală, privit fiind el de unde suntem noi acum…)
» Read more…

Am dat peste ea din întâmplare, la un chioşc Rodipet, unul care se întâmplă să afişeze o serie impresionantă de reviste literar-culturale despre care nu ştiam că mai există, pe care nu le cumpără nimeni, dar care trezesc în mine nostalgii comunistoide.

“Ea” este revista Noua literatură numărul 25, şi mă şi mir că se difuzează într-o oarecare măsură, căci formatul ales este nepractic prin dimensiuni — aproximativ A3, pe hârtie albă, groasă. Oricum, nu cred c-am mai văzut-o până acum.

Într-o lume normală (gândeşte socialistul din mine), o astfel de revistă ar fi provocat juisanţe copioase. În cea de astăzi, cu creierii beliţi între reclamele şi tocşourile de la tembelizor, ringtonurile telefoanelor mobile ale celorlalţi călători din autobuz, claxoanele imbecililor şi manelele vecinilor, cum dracu’ să-ţi mai fie naturelul simţitor?

Dară revista e bestială, atât prin format, cât şi prin conţinut. Şi, parol, în ea publică lume bună. Nu’ş cum dracu’ de este editată taman de Uniunea Scriitorilor, şi cine le-o da mălaiul, că la 2 lei exemplarul se vinde în pierdere.

Ca să convingem prin puterea exemplului, mereţi domniile mneavoastră pe situl revistei (altminteri mort), unde găsiţi ediţiile PDF ale numerelor de la 1 la 21, la vreo 4-5 mega bucata. Sper să mai adauge şi pe viitor…

How can a book written by an American be available in French two months before it’s available in English?

Because this is what seems to be happening to Robert Littell’s novell about Osip Mandelstam’s famous Stalin Epigram. The English edition, The Stalin Epigram, is said to have been released by Simon & Schuster on May 12, 2009, whereas the French translation, L’hirondelle avant l’orage, seems to have been released by Éditions Baker Street on March 26, 2009!

Comment cela fut-il possible ?!

• Washington Post reviews it: A Poet’s Epic Struggle
• Robert Littell speaking (in French!) about L’hirondelle avant l’orage
• L’Express: Le poète et le dictateur

» Read more…

Dans ma jeunesse, j’ai été captivé par dizaines de bédés, pour la plupart à l’occasion de leur parution ou réédition dans Pif Gadget ou dans l’antérieur Vaillant, le journal de Pif.

Bon, maintenant je n’ai plus l’âge (et Pif mourut pour une dernière fois, après avoir échoué à rétablir sa gloire d’antan), et les bédés modernes sont soit à forte teinte sexuelle (bien que ce n’est pas un problème pour moi, et Les naufragés du temps, qui n’est pas mal comme série, date de 1964, donc c’est loin d’être moderne, bien que Glénat la vende dans 2009), soit pour des enfants handicapés.

Toutefois, je trouve rafraîchissant de pouvoir feuilleter nostalgiquement des bédés de ma jeunesse, alors j’ai une petite collection, et puis j’ai aussi quelque 5 Go de scans.

Sauf que… Sauf que pour une considérable partie des titres, elles sont tombées dans le statut qu’on pourrait nommer abandonware : ils sont à la fois introuvables et il n’y a aucun plan de réédition. Maudite propriété intellectuelle capitaliste ! Quelle misère…

Prenons un exemple au hasard. Oui, je sais, c’est une série assez naïve, parue dans une époque stalinienne… Et pourtant, voici les faits :

» Read more…

Ernest Mandel (1923-1995) was a Belgian Marxist theoretician and a leader of the Trotskyist Fourth International. Complex personality, he despised the Stalinism, he was a friend of Che Guevara, he thought that Keynes was terribly wrong, that Rosa Luxemburg lacked a proper understanding of the economy, and that Mikhail Gorbachev, while not doing a revolution but only a reform, risks to destroy the good parts of what socialism has brought to the USSR, but above all he was a talented writer and a vivid debater.

From his works, available for free on several websites, such as ErnestMandel.org and Marxists.org, I have a couple of favorites.

First thing first, «An Introduction to Marxist Economic Theory» (1967) — which had several editions (with added appendices), and unfortunately lacks two relevant footnotes in most of the online versions — is one of the most readable “digests” of Marx’s economic theory. No matter what your political beliefs are, it’s still a reference to consider. You can grab a PDF edition here (380 kB).

As an intriguing title for today but also for the times when it was written, «In Defence of Socialist Planning» (1986) is another unique theoretical contribution. You can get a copy of it as PDF (153 kB).
» Read more…

În ultimele săptămâni am constatat că degeaba încercam eu să citesc Bukowski, nu-mi ieşea. Din pricină de stare sufletească, pour ainsi dire. Ieri însă, am redevenit capabil să citesc orice se poate spune despre mizeriile lumii şi ale vieţii, din orice unghi (cu oarece excepţii: să nu mai aud de panarama Băsescu-Boc-Ridzi-Udrea-EBA şi alte mui d’astea).

Pe cale de consecinţă, am catadicsit să termin o restanţă veche, Femei. Traducerea nu e rea deloc, dar ce m-a surprins în mod plăcut a fost postfaţa lui Călin-Andrei Mihăilescu. Păcat că n-o include nici măcar parţial în pagina lui de publicaţii.

A scrie o postfaţă nu este uşor lucru, şi de preferinţă ar fi cazul să cunoşti bine subiectul tratat (şi nu, Buk nu este un subiect facil). Lui Călin-Andrei Mihăilescu i-a ieşit o postfaţă de nota 21/20. Kudos.

Cred că în ciuda relativei indispoziţii care pare să-mi fi revenit, ar fi cazul să purced cu o serie de bombăneli pe diverse teme pe care n-am avut vreme să le abordez nici în America, nici în ultimele câteva zile. Aşadar, urmează o porţie de ghiveci călugăresc…

Tocmai ce MTV.ro redifuzează concertul lui MJ din 1992 de la Bucureşti. Personal, nu sunt “devastat” de nefericita dispariţie a lui Jacko, pentru că am altele pe cap, şi pentru că în genere nu mă entuziasmez în faţa nici unei personalităţi din lumea muzicii, din nici o epocă. Totuşi, tovarăşi…

…iată ce scria Roger Ebert pe 25 iunie în The boy who never grew up: «Michael Jackson was so gifted, so lonely, so confused, so sad. He lost happiness somewhere in his childhood, and spent his life trying to go back there and find it. [...] We have all spent years in the morbid psychoanalysis of this strange man-child.»

Şi iată ce scrie gaură-de-cur Sever Voinescu în Dilema Veche din 2-8 iulie, sub titlul Despre privilegiul de a fi “un artist”:

» Read more…

Well, my last days in the “middle of nowhere a few miles south of SLC, UT” are an annoyance mostly because this face of America is a complete boredom. Real life must be in places like NYC or San Francisco, not in places like this one.

This might be the last set of random opinions and ramblings on America before I leave them in the afternoon of July 1st, so I’ll make it huge and eclectic.

A few days ago (was it Friday?), a rainbow broke the monotony, after a short rain. It was 8:30 PM!
» Read more…

» Read more…

Zilele astea, oricât de ocupat aş fi fost, tot am vizitat o seamă de bloguri româneşti, şi am mai şi citit un picuţ. Rezumatul rezumatului (selectiv).

» Read more…

Un mystérieux comité invisible a publié en 2007 une brochure qui rêve d’une « insurrection qui vient » (ouais, et la marmotte met le petit chocolat dans le papier d’alu). Le texte est un peu bizarre, mais la bonne nouvelle est qu’il est légalement disponible en tant que fichier PDF sur le site de l’éditeur, ici ou encore ici.

An English full translation is available here.
» Read more…

Gerrymandering-ul american era studiat la olimpiadele de matematică sovietice! Mai rău, culegerea românească de probleme din revista Kvant (volumul I, 1983, dar alt volum n-a mai apărut) se deschidea exact cu această fascinantă problemă:

» Read more…

Le droit à la paresse — Réfutation du droit au travail de 1848, par Paul Lafargue, 1880/1883 (texte tombé dans le domaine public, el ligne ici, ici, et encore ici). Extraits:
» Read more…

When stressed, depressed and not in the mood for anything, what could a blogger post? A bunch of links, with limited comments and occasional excerpts. Multilingual, sort of: the text is mostly in Romanian, but follow the links names, as they might lead to pages in English or French.
» Read more…

Je ne comprends pas. Henri Duvernois a écrit son seul roman fantastique, L’Homme qui s’est retrouvé, en 1936. Voyage en temps dans le passé, etc. Quel effort pour saisir le texte de dans un logiciel de traitement de texte, et tout ça, pour un livre de 112 pages petit format ? On a déjà la première de couverture, et l’effort financier et maigre, car les éditions L’Arbre Vengeur ont un tirage habituel de l’ordre de 1 500 ex. par titre.

Toutefois, on annonce cette nouvelle édition six mois à l’avance ! (Et pas même sur son site, mais sur le site d’un distributeur.)

J’ai le sentiment que le monde n’est pas trop différent de la Roumanie de Ceauşescu. On planifie beaucoup à l’avance, et on ne trouve pas les quelque 8 000 € nécessaires pour imprimer un livre avant le terme planifié. Le livre sera disponible le 25 septembre 2009, pas un jour avant. Certes, après l’édition de 1941, c’est déjà un progrès d’en avoir une nouvelle édition, mais quand même… est-ce que c’est vraiment un progrès? C’est pour quand les plans quinquennaux pour les éditeurs?
» Read more…